Neașteptat
Fiecare om pe care îl întâlnim ne poate oferi un mic fragment de oglindă.
Uneori ne recunoaștem imediat. Alteori descoperim ceva ce priviserăm de nenumărate ori, dar dintr-un singur unghi.
În fiecare întâlnire putem descoperi o altă perspectivă asupra propriei povești.
Mă întreb cum ar arăta oglinda în care s-ar aduna toate întâlnirile vieții noastre. Și, mai ales, cine s-ar oglindi în ea?
Dincolo de mit
Schimbarea perspectivei nu înseamnă că trecutul se modifică
Se poate modifica poziția din care îl privești, relația pe care o ai cu el și felul în care trecutul participă la prezent. Corpul, emoțiile, rolurile și relațiile nu sunt detalii secundare ale poveștii.
Cum lucrez în terapia individuală →
Cine mai intră în încăpere?
În terapie nu intră niciodată un singur om
Intră relațiile care l-au format, loialitățile, emoțiile, speranțele, oboseala psihică, corpul cu senzațiile, stările și dezechilibrele lui, memoria, rolurile jucate prea mult timp și tot ce la nivel identitar aparține trecutului.